Moartea lui Ivan Ilici

Moartea lui Ivan Ilici

“oamenii se tem de moarte”

Se afla in Guardian top 100 books of all time… (from a vote by 100 noted writers from 54 countries as released by the Norwegian Book Clubs.)

http://www.guardian.co.uk/world/2002/may/08/books.booksnews

Cu un top similar la editura Humanitas vom putea avea o perspectiva romaneasca, tot subiectiva, dar poate mai interesanta. Multi cititori ar dori sa cunoasca top 100 (sau 200, poate top 1,000 carti, pe modelul NYT “The best 1,000 movies ever made”) in viziunea lui Andrei Plesu, Mircea Cartarescu, HR Patapievici, Gabriel Liiceanu, Paul Balogh.

Imi amintesc un interviu in care domnul Gabriel Liiceanu vorbea foarte frumos despre Moartea lui Ivan Ilici. Intr-o lume in care valorile devin confuze, pentru ca se citeste tot mai putin, avem nevoie de repere, recomandari.

Moartea este tema principala a cartii Moartea lui Ivan Ilici…se putea altfel?! Este un leit motiv pentru un best-seller in secolul XXI: “How we die” de exemplu, scrisa de dr Sherwin Nuland, care ne descrie cum moare un pacient: “he cut open his patient’s chest and tried to massage his heart back to life with his bare hands…”

Moartea lui Ivan Ilici este privita dintr-o alta perspectiva, dar nu are mai putin impact asupra noastra. Dimpotriva.

Socrate nu se temea de moarte. In dialogurile lui Platon, Socrate spune ca nu stim ce se afla dincolo de moarte, nu poate sa ne fie frica de ceea ce nu cunoastem. E ca si cum am pretinde ca stim ceea ce nu stim. La Delphi a fost “declarat” cel mai intelept, tocmai pentru ca nu spunea ca stie ceea ce nu stie- cel putin asa a interpretat Socrate rezultatul “alegerilor”.

Pentru oamenii obisnuiti (nu cei din “Ordinary people”, in regia lui Robert Redford) frica de moarte este totusi pe locul doi, in topul angoaselor. Seinfeld are o gluma pe aceasta tema: la o inmormantare, preferam sa fim in cosciug, decat sa citim discursul de despartire (vorbitul in public este spaima numarul unu).

Moartea lui Ivan Ilici mi se pare uimitor de voioasa in multe pasaje. Ne invita la meditatie, tonul este profund, cartea nu este scrisa de Jerome K Jerome, dar detasarea, ironia si umorul contribuie la perfectiunea cartii.